Prato della Valle, Padova

La Padova, din studentă am ajuns cerșetoare

Acum mai bine de 15 ani facea mișto de mine fratele meu susurându-mi la ureche: “Zbori cioară in Italia”.
Parcă mă văd… octombrie 2002… o puștoaică entuziasmată și curioasă coboară din autogara din Padova in zorii zilei după o călătorie de 30 de ore cu un Atlasib îmbibat în miros de branză de burduf și șosete de nylon. Nu știam încotro să apuc si după ce repetasem in minte cateva cuvinte în italiana ca să fiu sigură de pronunție, am îndrăznit să opresc singura persoană care umbla de colo colo in stația de autocare.
– Scusi, dove si trova la Facoltà di Lettere di Padova? am întrebat-o într-o italiană corectă dar se înțelegea de la o poștă ca eram româncă.
– Domnișoară, Facultatea nu știu eu unde-i dar mergi mata spre centru și întreabă… Uite, o iei pe aicea și ajungi la Caffè Pedrocchi, de acolo mai întrebi…
– Ah, mulțumesc frumos. Beleam ochii mirată ca primul suflet întalnit pe meleaguri străine era român.

Târâiam o ditamai valiza pe strazi pustii dar fermecatoare, într-o dimineață de octombrie cu brumă si nori amenințători, pe un trotuar făcut din pietre cubice. După mai mult timp aveam să aud o cucoană de prin Cucuietii din Deal cu pantofi de fițe cu toc, smiorcăindu-se la bărbată-su: Dragă, da’ ăștia n-au bani să-și refacă străzile? Imi rup eu tocurile prin pietrele lor.

Inima îmi cânta în piept mai mai să-mi iasa pe gură, pe urechi, pe ochi, toate senzațiile mă trezeau din toropeala de după drum, ca un espresso italian. Mai apărea din când în când câte un padovan somnoros cu un cățel in lesă și cu lopățica după el, ca să strânga trofeul patrupedului, spre mirarea mea, că la noi nu prea vedeam așa ceva.

Prato della Valle, Padova
Prato della Valle

Cu chiu cu vai am găsit Cafeneaua Pedrocchi păzită cu strășnicie de doi lei paralei pe care i-am mângâiat, ca să mă asigur că nu visam frumos, plutind pe valuri de speranțe și ambitii de ducă, dar chiar era adevărat. Eram la Padova unde aveam sa studiez nu cum era plănuit, un singur an, cu o bursă Erasmus, ci mult mai mulți ani.

Tot în față la Cafeneaua Pedrocchi m-am trezit cerșind, după 5 ani de studenție. Acum o să te gandești, vai săraca de ea, a făcut facultate in Italia și a ajuns sa cerșească pe stradă… Ai puțintică răbdare ca îți povestesc care-i treaba cu cersitul.

Exista in Padova o traditie pe care studentii o pastreaza cu sfintenie, nu de alta, dar de dragul glumelor proaste pe seama unui prieten care termina facultatea. Colegii ii pregatesc cateva surprize si-si bat joc de bietul student.

Studenți in Padova
Glume pe seama absolvenților

Prima data când mi s-a intamplat sa vad o asa ceremonie eram in Piazza delle Erbe si am ramas masca. Un alai vesel si pus pe ghidusii, cu unul in frunte imbracat in zdrente si cu picioarele goale, cu parul si fata năclăite in galbenus de ou si faina, cu ruj aprins pe buze si cercei la urechi. Ce-i panarama asta? ma intrebam curioasa, in schimb vânzatorii de la tarabe isi vedeau de treaba, fara sa bage prea mult in seama scena deplorantă.
Culmea glumelor pe seama absolventului mi-a povestit-o, mai tarziu, o prietena padovana a carei iubit a indurat ceva greu de imaginat. Prietenii au construit o masinarie numita “annusa merda” adica “miroase rahat” care functiona cam asa: intr-o cutie inchisa ermetic au pus un trofeu de WC, lasând doar un orificiu cu un tub prin care saracu’ absolvent trebuia sa respire, din cand in cand, in timp ce prietenii ii mai trageau cate un picior in fund sau o plesneala la urechi, cântându-i un refren renumit:

Dottore, dottore, dottore del buso del cul / Vaffacul, vaffacul …
Mai doctor de la borta curului, du-te dracului!

La Padova, indiferent de facultate, după licență ești numit doctor.

Așa că, odata ce am terminat facultatea, mi-a venit si mie rândul, in schimb am scapat usor. M-au imbracat in balerina si m-au pus sa cerșesc in față la Caffè Pedrocchi, in buricul targului, chipurile sa nu uit de unde am plecat.

De parca n-ar fi de ajuns, colegii scriu un papirus haios, in rime, despre aventurile si fazele ridicole din viata amicului lor. Asa mai afla si parintii cum fiul lor drag s-a imbatat criţa pe la vreo petrecere sau a fumat niste marijuana prin vreun club la Ibiza. Dar asta e ziua in care absolventului i se iarta orice.

 

Papirus de licență în Padova.
Așa arăta papirusul meu 😉

 

Partajați acest lucru cu:

16 Comments

  1. Hai ca m am distrat bine in metrou in drum spre casa! Subscribe!👌

  2. Hahah! Papirusul este excelent! :))))) Și păcat că nu ai o poză cu tine în balerină, cerșind în buricul târgului!

    • Inca mai am papirusul … pentru posteritate 🙂 din pacate computerul unde aveam pozele cu un tutu din tul roz s-a stricat. Si alta facultate nu mai fac 😉

  3. Imi place stilul tau, keep up the good work! 🙂

  4. Superb articol! M-am distrat maxim 😍😍

  5. Opoveste frumoasa dar adevarata.

  6. Ce poveste draguta! Mai vrem!
    Succes cu blogul, imi place cum scrii!

  7. Ai umor cat cuprinde, scrie mai mult ca esti foarte talentata!

  8. Loredana Apetrei

    Felicitari! Esti dovada ca esentele tari se tin in “ambalaje” micute. Esti minunata! Tine-o tot asa!

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*