Christiantour

De la Shogun și Wadi Rum, la gelato și huzur – cu Christian Tour

Nu-mi vine să cred! Belesc ochii la monitor și citesc încă o dată, a unsprezecea oară, mail-ul de la Raluca, în care îmi scrie că sunt câștigătoarea loteriei organizate de Christian Tour, dedicată bloggerilor, iar destinațiile trase la sorți de Loredana nu puteau fi mai potrivite: Umbria, that’s amore, Iordania, mister și mirodenii, Japonia, pe urmele Shogunilor…

Cu ce se poate confrunta un blogger de călătorii

Ca blogger de călătorii, am mai avut parte de colaborări interesante cu agenții de turism, dar Christian Tour le dă clasă tuturor. Unde ai mai pomenit ca o echipă de agenți șugubeți să mă trimită prin lume, așa, nitam nisam și să-mi pună la încercare capacitatea de reacție? De când am început să colaborez cu ei, fiecare articol pe blogul lor e o nouă provocare, fiecare idee năstrușnică devine realitate și deși mă trec fiori și mi se pune un nod în gât, nici de data asta nu voi spune pas, deși am doar 5 ore la dispoziție să-mi fac bagajul și planul de bătaie pentru trei destinații pe cât de diferite între ele, pe atât de fascinante.

Mă simt un pic ca fătuca aia din Eat, Pray, Love. In Umbria îmi voi delecta papilele cu paste delicioase și mai ales cu preferatele mele, pralinele Perugina… In fața măreției orașului Petra, nu voi putea face altceva decât să mă închin cu reverență, iar în Japonia? Aoleu, mi-a rămas iubirea! Oare pot pune la socoteală șosetele cu Hello Kitty pe care mi le-a făcut cadou nepoțica și pe care le ador? Că doar e brand japonez… Se pune?… Of, iar bat câmpii, timpul trece și eu nici bagajul nu mi l-am făcut.

Let the adventure begin

Umblu ca un titirez prin casă și adun pe fugă puținele haine pe care am de gând să le iau cu mine, planificând, în minte, să mă îmbrac în straturi, că nu se știe cum va fi vremea pe unde umblu. De călcat, nici vorbă, că pierd avionul și n-ar fi prima dată. In timp ce fac rapid suluri din tricouri și îndes cu forța șosetele în tenișii roșii, ca să am mai mult spațiu în troller, aud ușa de la intrare trântită cu putere de perete și sar ca arsă. Deja bolborosesc în gând câteva vorbe „dulci” la adresa prietenului meu, dar când întorc capul spre hol, îl văd că mă observă cu un zâmbet ștrengăresc și-mi arată un tub albastru-argintiu de praline Perugina, agitându-l ca pe o sabie și provocându-mă la duel.
– Hai Cristi, n-am timp de joacă! Sar în picioare să-l îmbrățișez, dar într-o secundă, îi smulg din mână tubul cu praline.
– Ai grijă ce faci pe-acolo și nu uita că italienii sunt mascalzoniiiiii, mormăie Cristian, uitându-se lung la mine, ca de fiecare dată când plec singură pe undeva.
– Hai mă, nu mă lua cu prostii. Eu merg să vizitez, să mă documentez pentru articole noi și să gust din cele mai delicioase mâncăruri italiene, iordaniene și vreau mult sushiiii!!!
– Ah da? Si ia zi, pe unde o să te duci în Japonia? mă întreabă Cristi cu aer provocator.

Rămân blocată pentru un moment și-mi dau seama, cu groază, că încă nu mi-am făcut niciun plan cu locurile de vizitat neapărat.  Arunc ochii la celular și mă ia durerea de cap. Mai am trei ore până la plecare și încă mai am o grămadă de lucruri de făcut.

Ce noroc că mătușa călătorește cu Christian Tour

Sună telefonul. E mătușa mea. Il ignor, hotărâtă să-mi continui goana în căutarea bateriilor pentru aparatul foto, dar nu se dă bătută și până la urmă răspund.
– Da, Ana, zi-mi repede că sunt pe fugă. Pierd avionul… Incerc s-o reped, obișnuită fiind să ne tragem de șireturi de când eram mică.
– Mi-a zis mamă-ta că pleci în Japonia. Vai, ce-o să-ți placă. Eu am fost anul trecut și m-aș întoarce și mâine. Niciodată nu m-am simțit așa bine într-o vacanță și din câte circuite Christian Tour am făcut, ăsta a fost preferatul meu. Să nu cumva să te întorci fără să mănânci un takoyaki de la mama lui, din Osaka. Si să te urci în clădirea guvernului în Tokyo, să vezi panorama de la înălțime, e ceva de vis.
Scot rapid agenda din geantă și-mi notez panoramă clădire guvern Tokyo, Osaka și …
– Cum ziceai că se numește mâncarea aia?
– Parcă îi zicea takoyaki sau ceva de genul ăsta, e un bulgăraș cu miez de caracatiță, un deliciu. Pe noi ne-a dus ghidul pe o stradă cu o grămadă de restaurante și magazine și acolo ne-a arătat ce să gustăm din bucătăria tradițională.
Cu pixul în mână și agenda sprijinită de perete, o iau la întrebări pe mătușă-mea care, încântată de conversație, îmi descrie cu lux de amănunte locurile pe care le-a vizitat, iar eu umplu rapid pagina albă, bucuroasă să am așa tips-uri dintr-un foc. Bun, centrul vechi din Tokyo, grădina Palatului Imperial, templul împăratului Meiji, apoi orașul Nikko, unde se află mausoleul unui Shogun, trecut pe lista siturilor Unesco, Kyoto cu ale sale temple spectaculoase, parcul Nara cu sute de căprioare…
– Sanctuarul din Nikko e un must see, îmi zice mătușă-mea.
Totuși, de când am primit vestea asta minunată, singurul loc la care visez e Muntele Fuji și dacă ar fi să aleg doar un obiectiv turistic din Japonia de neratat, acesta ar fi.

Lacul Ashi Japonia
Lacul Ashi, langă Muntele Fuji

Imi notez, pe fugă alte câteva detalii despre locurile vizitate de mătușă-mea și-o salut, în grabă, mulțumindu-i de zece ori pentru toate informațiile care mi-au picat ca o mană cerească, exact la momentul potrivit.

Obiectivele turistice din Iordania

Mai am vreo două ore până la plecare, dar prefer să-mi organizez cât de cât călătoriile, decât să caut disperată o eșarfă sau nu știu ce pantalon. Norocul meu e că îmi salvez într-un folder toate articolele și informațiile utile despre țările pe care încă nu le-am vizitat și pe care le găsesc pe alte bloguri.
Zis și făcut. Hai să vedem ce mi-ar plăcea cel mai mult să vizitez în Iordania și ce obiective turistice pun pe listă. Normal, Petra e locul pe care visez să-l vizitez de ani de zile și mă trec fiori numai la gândul că voi avea ocazia să cunosc mai bine istoria acestui oraș și al civilizației nabateenilor, dispărută fără să lase nicio urmă. Petra rămâne perla Orientului Apropiat și indiferent de cât de multe obiective turistice din Iordania aș vizita, cred că nimic nu se compară cu magia acestei cetăți învăluită în mister.

Petra, Iordania
Petra, Iordania

De îndată ce voi ajunge la Amman, voi face turul orașului, dar voi dedica măcar o jumătate de zi templelor din Decapolis, acolo unde romanii și-au lăsat, în mod marcat, amprenta. Nu voi rata teatrele, vestitul templu dedicat divinității supreme, Zeus și catedrala Sfântului Teodor. De când am scris pe blog despre mozaicurile impresionante din Ravenna, n-am mai avut parte să dau peste altele la fel de spectaculoase, dar cu siguranță Madaba, Orașul Mozaicului din Iordania mă va fascina. Nici nu-mi pot imagina cum poate arăta Pământul Făgăduinței și peisajele din jur realizate din două milioane de bucățele colorate! Câtă migală, câtă muncă și dăruire in numele frumosului și al artei. Totuși, trebuie să las un pic de spațiu și pentru distracție, că altfel Iordania Experience n-ar fi completă, iar deșertul Wadi Rum, mi se pare cea mai potrivită alegere. Abia aștept să mă dau cu bobul pe pârtiile din nisip auriu, iar seara, sub cerul înstelat, să ascult poveștile beduinilor și să sorb dintr-o cană cu ceai călduț. Oh My God, abia aștept să gust din bunătățurile iordaniene și să fac o comparație cu restaurantele arăbești pe unde am mai mâncat. Deși nu mă omor după miel, nu pot rata mansaf-ul, mâncarea tradițională cu carne de miel, iaurt și orez. Mă dau în vânt după hummus, plăcintele arăbești cu susan; de kebab nici nu mai vorbesc, că sigur are alt gust când carnea e prăjită doar pe foc de cărbuni, cum fac iordanienii.  Deja simt că-mi ghiorăie mațele de foame…

Trufe negre, înghețată, artă și ciocolată – Farmecul Umbriei

Dacă ar fi să aleg între cele trei tipuri de gastronomie, parcă tot în Umbria simt că o să cedez cel mai mult plăcerilor nevinovate și asta nu doar pentru că ador ciocolata, ci și pentru că, pur și simplu, viața mea ar fi mai tristă fără gelato. Si dacă tot Umbria e la o aruncătură de băț de Cetatea Eternă, n-ar fi păcat să nu mă plimb un pic prin piețele fermecătoare ale Romei, savurând o înghețată cu salvie și zmeură? Asta numai după o pizza delicioasă sau niște paste caccio e pepe, cu brânză și piper, că doar n-oi comanda sos bolognez. Si cum mă topesc după mâncărurile cu trufe, abia aștept să savurez un risotto cu trufe negre de Norcia, dar nu refuz nici o farfurie zdravănă de baggiana, supa de fasole cu roșii și busuioc. Si ca să nu pun câteva chile bune pe mine, nu-mi rămâne decât să iau la picior străduțele pietruite din capitala regiunii și să vizitez obiectivele turistice din Perugia: Palazzo dei Priori, Rocca Paolina, Fontana Maggiore și Catedrala.
Sunt convinsă că voi fi încântată de fiecare loc în parte, dar parcă Assisi e orașul care mă face să-mi tresară inima în piept de bucurie. Calcând pe urmele sfântului patron al Italiei, voi vizita Basilica San Francisc despre care am studiat, cu mulți ani în urmă, la lecțiile de istoria artei și ale cărei fresce realizate de Giotto reprezintă o comoară inestimabilă a regiunii și a întregii țări.

Assisi, Umbria
Assisi, Umbria

Farmecul Umbriei mi se va revela treptat, fie că-i vorba de un sat cocoțat pe deal, de un parc natural sau de un muzeu unde voi descoperi mai multe despre fascinanta civilizație etruscă.
Nu voi rata o vizită la Spoleto, fostă colonie romană și o bijuterie a regiunii. In primul rând , voi merge să vizitez catedrala, locul unde un mare artist renascentist, Fra Filippo Lippi, a realizat o capodoperă a artei italiene și anume un ciclu de fresce dedicate vieții Fecioarei Maria. Intotdeauna am fost fascinată de biografiile artiștilor, iar despre Filippo nu se poate spune că a avut o viață monotonă. Deși era un călugăr, într-o bună zi s-a îndrăgostit de o călugăriță și au fugit împreună, iubindu-se până la moarte. Tare sunt curioasă să văd dacă în frescele din Spoleto, a pictat chipul iubitei sale, Lucreția, așa cum a făcut în alte opere de artă…
– Eliza, lasă computerul și agenda și fă-ți dușul! In jumătate de oră trebuie să fii la aeroport! Cristi mă trezește brusc din visare, bătând cu degetul pe ceasul invizibil de la mână.

Pe ultima sută de metri, arunc în rucsac agenda, îmi fac un duș cu viteza unui soldat în prima zi de armată, adun din baie ce-mi mai trebuie și mă îmbrac în doi timpi și trei mișcări. Controlez să nu uit ce-i mai important, pașaport, biletele de avion, portofel, kindle, telefon, încărcător, dopurile de urechi… OK. Ies pe ușă ca un uragan, în timp ce Cristian mă claxonează de zor, dar cum ajung la mașină, fac roată împrejur și o iau pe scări, urcând câte două trepte deodată. Mă întorc triumfătoare și mă alint, spre disperarea prietenului meu:

– Uitasem bomboanele Perugina…

Articol scris pentru Spring Super Blog 2018 – proba 1. Sponsor Christian Tour

Partajați acest lucru cu:

4 Comments

  1. Pingback: Proba 1. Christian Tour – experiențe unice în întreaga lume

  2. Prima vacanta pe care mi-am propus-o cat de curand o voi face cu agentia de turism Christian Tour.

  3. Nu te lasa batuta….continua ca ai potential!

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*